Orice poveste are un început şi poate şi un sfârşit o regula pe care clubul Crazy Bike din Sibiu sperăm să nu o respecte întocmai.Începutul noastre se întind probabil până la vremurile când mulţi dintre noi încă nu ne-am dat seama ca zgomotul produs de maşinăriile la care munceau taţii noştri în curte se numeau motociclete. Indiferent ca erau Mobre, Jawe, Ij-uri sau BMW-uri universul lor îmbibat cu miros de benzina, ulei dar mai ales de izul aventurilor ni s-a transmis încă de timpuriu în genele noastre .Mulţi dintre noi fac parte din acea categorie de oameni care au multe amintiri încă din vremea când nu aveam motociclete proprii. Am continuat să visăm cu încăpăţânare mai departe, iar într-o perioadă relativ scurtă, ne-am pricopsit cu mult doritele noastre maşinării, care ne-au purtat mai departe în aventura pornită atât de frumos de bunicii şi taţii noştri. Considerăm că un rol important l-a avut şi tradiţia Sibiului în de-ale motociclismului, deoarece în acest oraş s-au ţinut numeroase curse de motociclism, începând de la cursele de viteză, de viteză cu ataş, care se ţineau în centru, până la cele de dirt-trak de motocross, care se ţineau pe dealurile Guşteriţei, lângă Sibiu. Şi iată-ne, câţiva dintre noi, care înainte de revoluţie eram „riderii” oraşului cu „esticele” noastre, am încercat după marea împuşcare să formăm un club moto. Această primă tentativă a fost una de mare avânt, dar din păcate am omis un mare adevăr, fapt care ne-a costat câţiva ani de bâjbâială, dar care ne-a ajutat foarte mult la constituirea pe temelii sănătoase a actualului club. La vremea respectivă, adică la începutul lui 1992, ne-am strâns vreo 40 de motociclişti, dar din păcate sloganul „să fim cât mai mulţi” a fost predominant. După câtva timp, ne-am dat seama că un club nu poate fi viabil, şi mai ales de calitate, respectând doar acest criteriu. Am realizat destul de repede că motocicleta este condusă de OMUL din fiecare, şi nu invers. A fost, din fericire marea noastră descoperire, care a condus în final la naşterea adevăratului club CrazyBike. Se întâmpla în anul 1993 când am pornit la drum cu doar cinci membrii fondatori, iar acum după 15 ani suntem 13. Din păcate, nu numai bucuriile ne-au sudat, ci şi cei trei ani negri 1998, 2000 şi 2006, când trei dintre prietenii noştri atât de dragi au plecat dintre noi în urma unor accidente stupide. Lucian Bogorin, Andy Sabău, Radu Rădoaie nu vor mai fi fizic cu noi, dar amintirea lor, împreună cu spiritul lor de prietenie, care este şi spiritul clubului Crazy Bike, ne va însoţi oriunde vom merge.Ne lipsesc şi ne vor lipsi întotdeauna, iar toate nebuniile noastre, de la zilele de „joia de club” până la petrecerile de admitere a unor noi membrii, parcă oscilează între senzaţia de tristeţe şi imensa bucurie că totuşi noi mergem înainte, hrănindu-ne din marea de amintiri pe care le avem împreună. Deşi nu suntem feriţi de niciuna din caracteristicile unui grup social eterogen, adică de divergenţe personalităţi şi opinii diferite, datorită adevărului de la care s-a plecat la înfiinţarea clubului, totdeauna reuşim să depăşim momentele de criză, fapt care ne sudează şi mai mult. Un alt element esenţial, se poate spune şi un alt liant al clubului îl reprezintă diversitatea acţiunilor pe care le întreprinde în afara zilelor clasice de joi. Astfel, ieşirile cu enduro, excursiile de schi-snowboard organizate iarna prin ţară sau străinătate, constituie motoul nostru intern, care de altfel şi ţine monotonia deoparte. Faptul că de multe ori la întâlnirile noastre se discută despre cum a căzut în cap cutare cu snowboardul, sau cum nu a reuşit să decoleze celălalt cu parapanta, fără măcar să suflăm o vorbă de motociclete, reprezintă cea mai bună dovadă a diversităţii clubului. Despre concepţia noastră vis-a vis de fenomenul motociclistic în general, se poate spune că e în ton cu ideea care a stat la baza formării clubului nostru: OMUL contează mai mult decât motocicleta. Din păcate, multe cluburi din ţară au evitat, sau nici măcar au prins vreodată această idee, astfel încât nu deseori auzi la întâlniri discuţii de genul: „Anul acesta facem şi noi club, ne-am strâns vreo 40 până acum”. O asemenea asociere după părerea noastră nu poate fi viabilă pe termen lung, dar la urma urmei fiecare club îşi are propriul drum şi destin. Am început să trecem de perioada de formare a „oceanului primordial” în fenomenul moto, aşa încât acum au apărut deja cluburi exclusiviste de „viteze” „choopere” sau cine ştie ce. Totul este ok până în momentul în care o categorie o desconsideră pe cealaltă. În acel moment se v-a produce o ruptură pe care nu o vom mai putea repara niciodată şi ne vom trezii că la o întâlnire o să ardă în loc de lemne, o motocicletă, purtând singura vină de a fi din altă categorie decât a celor participanţi la întrunirea respectivă. Chiar trebuie să înţelegem că NU CONTEAZĂ MOTOCICLETA… dacă are două roţi şi face zgomot, deja este demnă de a fi pusă pe altar. Subscriem acestei idei, şi vom rămâne întotdeauna prietenii motocicliştilor de pretutindeni noi, cei de la CRAZY BIKE MC SIBIU.